Grupul Usatiuc-Bulgăr-Ghimpu-Graur-Șoltoianu.

România şi românii erau priviţi şi trataţi neîntrerupt, de la venirea ruşilor în 1792 în Transnistria, cu multă ostilitate de ruşi şi apoi de sovietici ca fiind un obstacol natural în calea extinderii lor până la Marea Egee şi Marea Adriatică. „Tratamentul” a fost unul activ nu pasiv dacă ne gândim la atrocităţile din iunie 1940 până în iunie 1941, s-au dacă privim harta genocidului din Basarabia din primii ani de după cel de al Doilea Război Mondial întocmită de profesorul Larry L. Watts în lucrarea „Fereşte-mă Doamne de prieteni”. La graniţele României erau permanent trupe de atac sovietice: 7 divizii în nordul Bucovinei, 6 divizii în Basarabia, 4 divizii în Ungaria, la care trebuie adaugate 12 divizii bulgăreşti şi 6 divizii ungureşti toate sub comandă sovietică. Invazia sovietică, bulgărească şi ungurească planificată în septembrie-noiembrie 1968 a fost stopată de 3 factori: hotărârea şi unitatea românilor şi a conducerii de atunci, poziţia Chinei şi hotărârea preşedintelui Lyndon B. Johnson şi a secretarului de stat Dean Rusk. KGB şi GRU direct şi prin interpuşi local (Ivan Bodiu secretarul partidului de la Chişinău) făceau legea antiromânească în Basarabia cu asupra de măsură în 1968, tocmai când Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur, Alexandru Șoltoianu au dat un nou avânt mişcării naţionale, prin Frontul Național-Patriotic, FNP.

Frontul Național-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei înființat în ilegalitate după război, avea drept scop final ieșirea Moldovei din componența URSS, formarea Republicii Populare Moldovenești, unificarea tuturor teritorilor româneşti ocupate de Stalin (Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei), dar şi teritoriile locuite de români din stânga Nistrului și unirea ulterioară cu România. Un scop, de etapă, era organizarea de alegeri libere în Basarabia. Limba română pe baza alfabetului latin trebuia sa devină limbă oficială. Printre conducatorii FNP din Basarabia erau Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Gheorghe Ghimpu si Valeriu Graur. În Bucovina de Nord, mișcarea era coordonata de Alexandru Șoltoianu. Sub impactul refuzului bine justificat al României de a participa la intervenția trupelor sovietice şi a fidelilor lor în Cehoslovacia în 1968, şi în ciuda aversiunii furioase a Moscovei faţă de tot ce era românesc, FNP decide să ceară sprijin României în lupta împotriva puterii sovietice. La scurt timp, în primăvara lui 1969, Alexandru Usatiuc-Bulgăr, vine la București, lasă într-o cutia poştală din Gara de Nord un plic cu documente privitoare la activitatea și scopurile FNP. Anul urmator, Usatiuc-Bulgăr mai vine o dată la București, pe 12 iunie 1970, cu această ocazie mergând la Consiliului de Stat al României. Nicolae Ceaușescu, probabil de teama unei provocări a KGB-ului nu-l primeşte în audiență. Este primit trei consilieri de-ai lui Ceaușescu şi audiența durează aproape 4 ore, Usatiuc-Bulgăr explicând situaţia românilor de peste Prut şi activitatea FNP. Mai lasă și o serie de documente spre a fi analizate şi cercetate amănunţit. Pe 30 iunie 1970, printr-o scrisoare strict secretă nr. 14006418, Președintele Consiliului Securității de Stat al Republicii Socialiste România, Ion Stănescu, îl informa pe şeful KGB Iuri Andropov, despre vizita cetățeanului sovietic Alexandru Usatiuc-Bulgăr şi îi anexează și plicul cu documentele lăsate. Care au fost mobilurile acestei laşităţi incalificabile, deocamdată nu le ştim. După arestarea pe 13 decembrie 1971 a lui Alexandru Usatiuc-Bulgăr, la scurt timp, sunt arestați și Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur și Alexandru Șoltoianu. Urmează o anchetă scurtă, dar sălbatică, şi dosarul nr. 6648 a lotului Usatiuc-Ghimpu-Graur-Șoltoianu este trimis la Curtea Supremă de Justiție a RSSM.

După trei zile se dă sentinţa: toţi sunt condamnaţi la mulţi ani de închisoare - lagăr corecțional cu regim sever urmaţi de alţi ani de deportare şi privare de drepturi civile. După „decapitarea” liderilor au început marea teroare: persecuţiile tuturor românilor bănuiți de a face parte din FNP sau de a avea sentimente româneşti. O mulțime de tineri basarabeni și bucovineni au fost dați afară din administraţie, din învățământ şi din sănătate, din producţie. Toţi românii care au manifestat sentimente naţionale cât de firave au fost puși sub urmărire de către KGB şi hăituiţi.

Merită evocată demnitatea exemplară a acestor români din ţara lagărelor KGB. Iată un episod povestit chiar de Alexandru Usatiuc-Bulgar, în lucrarea “Cu gandul la o lume intre doua lumi”, Ed. Lyceum, 1999: „Avocatul lui Gh. Ghimpu, adus din Leningrad - Vișnevski, a spus aproximativ: ,,Ghimpu e încă tânăr, fără experiență, a căzut sub influența lui Usatiuc", chipurile a fost instigat de mine și eu aș fi vinovat. A rugat ca curtea sa țină cont de toate astea și să-i facă o reducere a pedepsei cerute de acuzare. Eu l-am întrebat pe Ghimpu: Asa e? El a raspuns ca nu.” O.C.