Spiritul Europei alături de o cronologie

de Octavian Căpățină

Cuvânt înainte

       Ne adresăm unui public european nou, deopotrivă dornic de cultură şi de judecarea trecutului din perspectiva ideilor ce i-au însufleţit pe locuitorii bătrânului continent de-a lungul timpului.
       S-au scris și s-au rescris istorii axate pe personalitățile cu rol decizional, istorii în care funcția principală o aveau numai masele, istorii orientate pe evenimente, întâmplător, reținute de conștiința publică sau bazate pe cauze economice determinante, din unghiuri și interese politice diferite. În prezenta lucrare încercăm o istorie a Europei bazată pe idei și pe credințe care au înrâurit personalitățile istorice sau au mânat masele la “luptă”. Și de aceea ideile și credințele religioase nu sunt escamotate, dar nici prezentate de pe poziții partizane. Iată o altfel de istorie a Europei!
       Sunt multe prejudecăți și multe inexactități care se colportează din enciclopedie în enciclopedie. Pe unele dintre ele poate vom reuși să le curmăm. Nici recentele “Atlas de istorie mondială” sau “Cronica ilustrată a omenirii” nu fac excepții, dovedindu-se nu numai partizane, dar și colportând unele steoreotipuri, fără bază reală. În plus echilibrăm informațiile, în sensul că am înserat date relevante, mai puțin cunoscute și vehiculate, despre popoarele și ideile din estul Europei.
       Generații întregi, până în zilele noastre, au fost hrănite cu fapte aparținând unor eroi războinici și rezultatul îl vedem. În această istorie eroii nu mai sunt Alexandru, Cezar, Carol cel Mare, Petru cel Mare, Napoleon, Stalin. S-au făcut prea multe sacrificii umane, din Antichitate până azi, la războiul hibrid din Ucraina
       Am propus multe noi înterpretări, am legat fenomene identice, în cauze și efecte, ce nu se văzuseră împreună, am lovit în ignoranța multora! Acum, când se încearcă o revizuire a istoriei celor două conflagrații mondiale, chiar unii din autorii revizuirii nu cunosc toată complexitatea acestor conflagrații! Pentru o rescriere a istoriei de pe poziții mai puțin radicale, adecvate unor noi orizonturi de înțelegere, aducem, în micul nostru volum, informații și date, care sperăm că pot da de gândit!
       Mai contăm pe discernământul cititorului, care trebuie să ştie că în vechime documentele se referau doar la conducătorii militari şi nu la cei conduşi, la talpa ţării. Nu ne-am putut referi la ei totdeauna, în scurta lucrare de faţă, dar cititorul nu trebuie să cadă pradă neglijențelor din unele materiale istorice, pe care le va parcurge, și să chiar creadă, de exemplu, că Napoleon s-a bătut cu austriecii la Arcole. Corect ar fi fost să scriem că o armată franceză s-a bătut cu ofițeri austrieci și trupa de români, germani, croați, slovaci polonezi, ruteni din armata austriacă. Tot așa, în armata austro-ungară din primul război mondial carnea de tun era, în majoritate relativă, românească, și cum ofițerimea era majoritar austriacă n-ar trebui de loc să uităm respectiva realitate istorică. Același lucru și când vorbim de armatele țariste sau otomane. Doar armatele germane erau preponderent etnice. Pe cât am putut, am îndreptat formulările sau am sugerat înțelegerea exactă.
       Mulțumesc foarte mult dlui Ion Istrate pentru sugestiile făcute și pentru corecturile pe text; mulțumesc, de asemenea, dlui Nicolae Edroiu pentru lectura mss.

Octavian Căpățină, 25 martie 2017, Cluj Napoca