CORUPTIA (I)
Începuturile. Cumpararea constiintelor.
Am vazut cum s-a ridicat Coruptia pe una din redutele puterii si anume pe aceea
legislativa. L-am cunoscut pe „marele preot” al primului parlament,
Martian Dan, care facea si desfacea totul în institutie, însa nu
stiu daca el corupea constient, constient de urmari sau o facea din instinct.
Comandamentele politice FSN-iste, în numele carora actiona, se distilau
undeva în spatele puterii legislative, a puterii supreme care exprima
vointa electoratului! FSN-ul detinea aproximativ 70% din legislativ, n-ar fi
avut nevoie de nici un aliat politic. Fostul dascal de socialism stiintific,
acum presedintele Adunarii Deputatilor, fie avea obsesia unanimitatii, reminiscenta
a epocii de aur, fie actiona în spiritul intolerantei al fostului partid
unic.
Initiativa parlamentara de reglementare a formarii si înregistrarii partidelor
politice a fost semnata, între altii, de toti vicepresedintii Adunarii
Deputatilor (liberal, ecologist, taranist si fsn-ist). Dar presedintele o nu
vroia! Intrucât am facut presiuni a fost nevoit sa convoce Biroul Permanent,
organul care decidea initiativele ce urmau a fi supuse plenului. În Biroul
permanent am sustinut initiativa, presedintele nu a fost de acord pretinzând
ca „initiativa ar dauna opozitiei extraparlamentare”. A urmat votul
si stupoare toti, dar absolut toti, au votat cu presedintele, în dispret
fata de propria lor semnatura, si unii chiar fata de statutul lor formal de
opozanti! A mai trecut ceva timp dar modelul se repeta matematic si la alte
initiative. Ce sa fie? Nu realizam. Cu alta ocazie un coleg din Comisia 13-15
iunie 1990, semneaza raportul FSN cu privire evenimentele din acea perioada,
desi grupul parlamentar nu luase nici o decizie! Câteva luni mai târziu
el pleaca într-o lunga delegatie în SUA - era rasplata semnarii
acelui document controversat! În iunie 1991 am cerut adoptarea unei hotarâri
în privinta recuperarii Tezaurelor de la Moscova, având în
spate 260 de semnaturi parlamentare (liberale, taraniste, ecologiste si binenteles
de fsn-iste). Numai ca puterea nu vroia, ca altcineva decât ea, sa faca
ceva în acest sens. (Viata a demonstrat ca puterea nu a facut nimic pentru
recuperarea tezaurelor. Când vor plati pentru aceasta?) O luna mai târziu
depun un protest la adresa atitudinii de dispret a lui Martian fata de cei 260
de reprezentanti ai electoratului. Tocmai atunci, un secretar fsn-ist al Adunarii,
îl ataca si el, pe presedinte. Am crezut ca voi avea un aliat important
chiar din rândurile puterii. Eroare. Câteva zile mai târziu
tocmai acest individ a devenit cel mai inversunat dusman al demersului meu de
a-i cere socoteala, lui Martian, pentru eludarea obligatiei sale de a pune pe
ordinea de zi initiativa parlamentara. Se pare ca omul dorise o casa (vila bineînteles),
pe care tocmai o primise ...
Asa am învatat, pe pielea mea, cum taranistii si liberalii, ori fsn-istii
„dizidenti”, din Biroul Permanent, erau la cheremul lui Martian,
primind în schimb vizite în strainatate, apartamente ori vile. Martian,
era foarte apreciat de ai lui, pentru modul absolut „unanim” în
care conducea Adunarea Deputatilor. Unii vor obiecta ca aceste „mici tranzactii
ori compromisuri” sunt absolut nevinovate pe lânga valizele pline
cu dolari care circulau de la executiv spre New-York (amanunte pot da P. Burca
sau A. D. Munteanu), respectiv Paris (amanunte poate da R. Sorban). Oricum,
tranzactionarea constiintelor în Parlament a fost temeiul coruptiei. Fenomenul
a crescut, s-a dezvoltat, s-a deversificat, din zi în zi, si a cuprins
toate pârghiile puterii. Au aparut mize noi: transferarea proprietatii
de stat în mâini private. Si intradevar, aici a fost bataia pestelui.
Coruptia s-a generalizat si s-a institutionalizat. Ca dovada alternanta de la
putere, din 1996, nu a schimbat nimic, ci dimpotriva a adâncit fenomenul.
Nu s-a descoperit nici un corupt. Când pica câte o plevusca, atunci
e tocmai pentru a proteja mafia si pentru a prosti pe bietii muritori de rând.
Pavalache sau Trutulescu tocmai de aceea a fost pusi la conservare, ca „reteaua”
sa ramâna, sa lucreze mai departe. Seful de post din Mogosoaia, unde politistul
proteja traficantul de narcotice, tocmai de aceea a fost schimbat urgent, ca
firele sa nu duca mai sus. Si figura a tinut. S.a.m.d.
| Octavian Capatina aprilie 2003 |
CORUPTIA (II)
Partidele - motorul coruptiei.
In toamna lui 1992 un senator îsi sau i se cumpara locul pe lista, cu
5 milioane lei/1992, de catre amicii dintr-o banca! Si probabil ca n-a fost
singurul. De atunci lucrurile au mers rapid înainte, pe linia trasata
... In 1994, la o remamiere guvernamentala dl Y se prezinta la partidul Z si
ofera 100 milioane lei/1994 pentru postul de ministru al C. Se pare ca a oferit
f. f. putin si este respins! Privatiyarea ce trebuia sa o patroneze era doar
ea de aproximativ 1 miliard de dolari! In vara lui 1993, senatorul X, numit
intr-o comisie de ancheta a unei fraude de 1 miliard de lei-1992 pe care presa
independenta (tot mai putina) o punea în cârca unui om forte al
guvernului, îmi spunea ca nu e adevarat ce spune presa, ca ar fi vorba
de 3 miliarde! Dar ca nu stie ce sa faca pentru ca ar fi fost amenintat grav,
prin telefon, si are si o fetita de crescut. In toamna aceluiasi an domnul senator
„se alege” cu postul de vicepresedinte iar cazul s-a stins prin
uitare. Ulterior dl senator s-a „privatizat” asa de bine, ca ar
fi declarat unor ziaristi ca daca ar fi sa aleaga între afaceri si Senat
n-ar ezita o clipa sa aleaga afacerile. Octavian Paler s-a aratat socat, într-o
tableta, atunci, de o astfel de atitudine. Dl N de la partidul T, venind la
Cluj, cu ocazia înhumarii unui stranepot de menorandist, trebuie sa faca
fata unei aripi revoltate din organizatia locala, aripa care contesta un individ
dubios în plan politic, moral, dar fruntas al partidului. Contestatarii
sunt pusi la punct de presedinte si de secretarul general , citez „terminati
odata cu certurile astea locale, dl S aduce bani la partid”! Partidele
nu produc nimic, ele numai consuma, prin urmare au nevoie de bani, ori bani
adevarati, munciti sunt f. putini si greu de gasit. Partidele trebuie sa se
organizeze, sa se deplaseze, sa se cazeze, sa manânce, sa cumpere spatiu
publicitar, sa sensibilizeze câte o persoana influenta din mass-media,
sa înapoieze banii primiti în campania precedenta si asta costa
mult, mult de tot. Astfel partidele, prin oamenii forte, care, de regula, stau
în planul din spate, au devenit, repede, centre de afaceri: ofera posturi
in executiv si în administratia publica, ofera lucrari finantate generos
de stat prin executiv din banii contribuabililor, transfera proprietatea de
stat in conditii f.f. avantajoase si mai ales fara concurenta, clientilor politici,
etc. si primesc in schimb o cota din aceste tranzacti, pe care le împart
în doua, nu neaparat egale, o parte lor si o parte partidului, care le-a
incredintat aceasta „misie”. Pentru o democratie e nevoie, totusi,
de partide si daca s-ar putea necorupte.
Cum nu e posibil sa avem un partid curat. 1. Daca vreo putere a statului ar
fi dorit sa stopeze coruptia ar fi început cu banii partidelor din campaniile
electorale. Dar nimenea n-a dorit acest lucru. Nici un executiv, nici un prim
ministru, nici un presedinte, nici un magistrat, nici un legislativ, absolut
nimenea, desi între timp am avut si doua alternante la putere ( asa ne
place sa ne mintim, întrucât si cei de „dreapta” a fost
tot atât de comunisti cât si cei de stânga!) Prin urmare de
la actualul spectru politic nu poate veni nimic bun. Atunci ar trebui sa apara
o forta politica noua, neoconservatoare, si electoratul sa o vada, sa-o recunoasca
ti sa-o aleaga!
2. Presedintele E, scria un binecunoscut poet intr-o revista, platea la negru
voluntari electorali. Presedintele E n-a raspuns acuzatiei, electoratul a uitat.
Electoratul nostru e ciudat - uita repede, motiv ce atârna extrem de greu
în faptul ca la noi schimbarea se face greu si cu mare întârziere.
Electoratul nostru mai e si confuz, pe lânga faptul ca e neinformat, el
adora partidele si oamenii de partid cu bani, cu jeep-uri fara sa se întrebe
de unde au fost luati acesti bani. Dar daca electoratul nostru uita si nu-si
pune întrebari - cum ar fi posibil un nou partid eventual si cinstit?
3. Asa zisele alternante la putere din 1996 si din 2000 au mai relevat un lucru
cu adevarat îngrijorator: marii corupti din stânga si din dreapta
spectrului politic au conlucrat si ulterior s-au protejat reciproc. Ca dovada
ca asa stau lucrurile, iata ca la 7 ani de la prima alternanta nici un mare
corupt „din cealalta” tabara politica nu a ajuns sa dea macar socoteala.
Pe privatizari de miliarde de dollari se încaseaza cateva sute de milioane!
Presa murmura, organele sa fac ca nu aud. Timpul dezvaluie misterul: au fost
si „ai lor si ai nostri”!
4. Noul partid ar avea nevoie de bani sa se faca cel putin cunoscut electoratului
uituc si neinformat. Bani de unde? De la eventuali sponsori, sponsori care îsi
vor bani înapoi la câstigarea alegerilor. Si atunci se reintra pe
spirala coruptiei de partid pe care tocmai am denuntat-o. Se pare ca o forta
noua si cinstita nu e posibil sa apara, la noi, curând.
| Octavian Capatina, mai 2003 |
CORUPTIA (III)
Paralizarea initiativei economice. Irosirea resurselor de dezvoltare
Economie de piata functionala? In cele ce urmeaza, limitez
sensul initiativei economice la initiative economice productive, pozitive, care
inglobeaza inteligenta tehnica si tehnologica, si nu ma refer la afaceri pur
comerciale, la buticuri, la baruri etc. Daca ai tot ce iti trebuie ca sa poti
deveni un intreprinzator de succes, adica ai idei bune, ai putere de munca,
din zori si pina in noapte, de luni dimineata pina duminica seara, ai curajul
sa risti bruma de avere a familiei, in societatea noastra corupta, risti sa-ti
termini viata ca boschetar. Oricat de bun ai fi, oricat de beton a fost planul
tau de afaceri, tot poate sa apara un corupt care sa-ti ia afacerea, daca afacerea
e intradevar buna. Nu producand, ci importând.. Ca sa produci iti trebuie
multa inteligenta si munca si mai multa. Ca sa importe ii trebuie numai bani.
Are nevoie de licenta de import? Nu-i nimic ea se “vinde” si o capata,
daca da cui trebuie. Ai pus la punct productia si tehnologioa unui produs nou
si competitiv, si se dovedeste o afacere buna, coruptul ti-o ia. Prin importuri
mai ieftine din Asia de sud-est, prin marfa manufacturata pe vapoare, prin productie
fictiva in zone libere, te falimenteaza. Si daca nici asa nu-i iasa, coruptului,
socoteala mai are o resursa neplata a TVA-ului, a altor obligatii la bugetul
statului. Coruptul isi poate permite, tu nu. Esti investitor strain si ai venit
sa produci in Romania? O poti pati la fel. Prin urmare, intreprinzatorii autohtoni
sau straini, vor esua pentru ca piata interna e a celor corupti, pentru ca piata
nu e guvernata de legile ei, ci de coruptie, pentru ca economia de piata functionala
nu exista . Putinele, f. putinele exceptii confirma, odata in plus regula, adica
coruptia paralizeaza capacitatea antreprenoriala a romanilor si asa grav anemiata
in cei 50 de ani de socialism.
Mica coruptie - birocratia. Unii, putini la numar, care scapa, fie neobservati,
fie afacerea e atat de mica ca nu se deranjeaza nimenea, razbat prin sistemul
administrativ doar daca “ung” rotitele! Acesti intreprinzatori care
au “reusit” sunt asteaptati la colt, tocmai pentru ca au reusit.
Birocratii sistemului administrativ, isi completeaza veniturile mai ales din
zonele active, productive deci, si de la acesti intreprinzatori. Dai, capeti
“adeverinta sau actul”, nu dai, astepti! Nevoia, masiva de “adeverinte
si acte” e generata de sistemul corupt, care cerandu-le, impunandu-le,
– mai lasa si impresia ca urmareste licitul si corectitudinea sau, culmea,
ca vrea sa rapuna coruptia. Ai nevoie de un act, care e, prin lege, valabil
48 ore, alta legea ii da dreptul birocratului sa raspunda in 21 de zile, sau,
in 3 zile, daca platesti o taxa de urgenta. O mica incoerenta legislativa, din
moment ce dand spaga capeti actul pe loc! Dar daca situatia se repeta si la
fisc, si la invatamant, si in sanatate, atunci e greu sa mai justifici situatiile
tot prin incoerenta legislativa. Se poate vorbi de ocrotirea, prin lege, a micii
coruptii (v. Capital nr 37/11 sept 2003). Nevoia de “adeverinte si acte
legalizate” vine si de la institutii, care sunt, totusi, înafara
suspiciunilor si circuitelor de coruptie. In aceste institutii neasumarea responsabilitatii
si comoditatea functionarilor impune si generalizeaza “actul legalizat”
pentru orice fleac de cerere.
Neantizarea unei parti insemnate din resursele de dezvoltare. Prin coruptie
o parte insemnata din resursele nationale (bani, timp, neuroni) care ar trebui
sa ramana la intreprinzatori, si sa produca valoare, in sens larg, si implicit
sa produca protectie sociala reala, prin locurile de munca create, sunt confiscate
in zona “vamuitorilor” care nu produc, ci , consuma aceste resurse:
la partid, pe bauturi scumpe, pe masini de lux, pe femei, in vilegiaturi exotice
sau le imortalizeaza vile si case de vacanta personale. O alta parte insemnata
din resursele de dezvoltare se duc inutil si total neproductiv la notari, avocati
si judecatori, pentru ca legislatia si Justitia isi bate joc si nu respecta
proprietatea privata. Resursele romanilor, si asa subtiri, sunt macinate de
birocratie si coruptie. Resurse externe nu vin (Romania este pe ultimul loc,
in zona), din aceleasi motive, care reunite se numesc economie de piata nefunctionala.
Conducatorii politici de dupa ‘89 vor raspunde, e drept de sub pamant,
si numai in fata istoriei, pentru aceasta risipa a resurselor de dezvoltare;
resurse de care romanul de rand e jupuit, zi de zi, pana la sleirea lui fizica
si psihica. Iata cum se explica locul nostru economic, in Europa. si decalajul
- pe zi ce trece, tot mai mare.
| Octavian Capatina, sept. 2003 |