O Constituţie neconstituţională

 

Instituţia  politică care  se  ocupă cu  constituţionalitatea  legilor  şi  regulamentelor  Parlamentului    a    validat  referendumul  cu  toate  suspiciunile  cu  privire  la    prezenta  a  50 %     din  electorat,     şi  a    numeroaselor  sesizări  ale  societătii  civile.   Validarea  cu  cântec  a  referendumului  de  către  Curtea  Constituţională a  fost  susţinută politic  de  aproape  tot  spectrul  parlamentar.     Textul „noii” constitutii ne ofera   surprize,   şi  să o  luăm  crescendo.    

Faptul    în  art.   91   s- a  trecut  de  la  o   formulare    precisă  la  una  relativă,   imprecisă,   ca  şi  cum  noi  am  avea  nevoie  de   echivocuri, de  formule  interpretabile,  este  totuşi  un  fapt  mărunt  pe  lângă  altele.    art.  50,  referitor  la  persoanele  cu  handicap,  e  ininteligibil,     în  art. 41 se  fac  enumerări  tautologice,    în  art 136  se  fac    referiri  la   - bogăţiile  de  interes  public   fără  ca  acestea    fie  stabilite,   iar  în  art.   139   se  vorbeşte  de  un  Consiliu  Economic  şi  Social  fără  ca  măcar    i  se  precizeze  scopul   -   sunt,   toate,  tot  amănunte  care  n-ar  trebui    trezească  interesul  public, decât  orgoliu  profesioniştilor,  în  lingvistică şi  logică,   şi  ruşinea  juriştilor care au scremut plăsmuirea.    

In  art.  92,   şi  din  alin.   2   şi  din    alin.   3  aflăm  acelaşi  lucru  -    dacă  e  agresiune  armată  sau  dacă  e   război  şi   parlamentul  nu  e  în  sesiune,   se  convoacă  de  drept  în  24 h   . . .      

Încă  din    art.   1   se  relativizează  legea  fundamentală,     atunci  când  se  face  referire  la  - idealurile  revoluţiei  din  decembrie  1989 .   Adică  idealurile  cui?   Ale  lui    Ion  Iliescu,   ale  lui    Silviu Brucan,     ale  lui  L. Tokes  sau  ale  lui    Paul  Goma?   Ale  Doinei  Cornea,   ale  lui  Mircea  Dinescu  sau  ale  lui  C.Coposu? Relativizare sau mai bine zis confuzie.   

Revocarea  sau  suspendarea    primului  ministru,   ca  membru  al  cabinetului,   din  art.   106 , 107  şi 109 , nu e clara -  ridică  în  continuare  semne  de  întrebare.    

Art.   73   ( fost  72 )   pur si simplu   atentează  la  logică;   acest  unic  articol  precizează  domeniile    care  sunt  reglementate  de  legi  organice,     ultimul    fiind,   citez:   - şi    t)   celelalte  domenii  pentru  care  în  Constituţie  se  prevede   ( sic) !    

In  art.   135     găsim    o  prevedere  demnă  de  profesoara  Valev,   din  anii  ` 60   şi  anume  statul  se  obligă  la  - aplicarea  politicilor  regionale  în  concordanţă  cu  obiectivele  Uniunii  europene.   Dar  dacă  politicile  Uniunii  nu  coincid  cu  interesele  comunităţilor  locale,   ce  facem?   Adică, in logica damboviteana,  statul     german, sa zicem,  n-ar  trebui    asigure  politici  de  dezvoltare  în  concordanţă  cu  interesele  germanilor! ?      

Prin  art.   16 (4)   pe  lângă  faptul    se  consacră o  inovaţie  constituţională  mondială  -     dacă  aderăm,   atunci  . . .  ( vezi  prof.   Daniel  Barbu,   interviu  BBC) ,     în  acest  aliniat  se  mai  pune  şi  sub  semnul  întrebării  un  deziderat  al  comunităţilor  locale  şi  anume  descentralizarea.  

Dacă  contradicţia  din  art.   16(1)   şi  62 (2)     a  fost  menţinută  din  vechiul  text,     în  schimb  a  adăugat  o  nouă  contradicţie.   Toată  construcţia si logica constituţională  conform  căreia    parlamentul  reprezintă  voinţa  poporului  şi  prin  urmare  este  - unica  autoritate  legiuitoare  [vezi  art.   61 (1) ]       se  năruie  în  faţa  prevederii  din  art.   147 (1)     prin  care  o  instituţie  numită, politic,   Curtea  Constituţională,  e  mai  presus  de  parlament.  E  bine  de  subliniat,  încă  odată,    această  contradicţie  nu  exista  în  vechea  Constituţie. Este o inovatie 100%, un produs al democratiei originale.  Mai  sunt  şi  altele  probleme, dar cred ca si doar aceste observatii, sunt suficiente pentru a arata capacitatea intelectuala a justililor implicatii si a clasei politice in general. 

 

Octavian  Căpăţînă,  Cluj - Napoca,   15 octombrie 2003

 

Nota:  Observaţiile  de  mai  jos  am  încercat  sa le  public,   înaintea  referendumului din 2003,   dar  fără succes.   Nici  un  redactor  n-a  îndrăznit  sau  n-a  vrut  sa-le  publice.    

 

acasa

Mari valori romanesti