CUM  S-A INSTALAT  COMUNISMUL  IN  TRANSILVANIA?

 

 

După cel de al doilea diktat de la Viena şi ocuparea Transilvaniei de nord de către trupele fasciste ungare, brusc - pe faţă,  cvasitotalitatea populaţiei ungare şi maghiarizate a devenit horthistă -adica mult mai mult decât fascistă şi nazistă la un loc. Sute de români au fost asasinaţi de armata ungară si de către vecinii lor,  creştini fără îndurare (nincs kegyelem). Sute de mii de români au fugit sau dacă n-au inţeles “sugestia” sutelor de asasinate, au fost evecuaţi forţat în vagoane de marfă şi de vite. Dintr-o familie de 10 copii din Călăţele (Familia colegei mele, Boboş Viorica de la Institutul de Tehnica de Calcul) s-a mai intors acasa unul, după izgonirea ocupantului,  restul, fete si baieţi, fugind in România  în toamna lui 1940, nu s-au mai întors niciodată acasă. Sute de mii de tineri românii au fost inrolaţi in armata ungară si trimişi la moarte ca trupe auxiliare pentru curăţarea liniei frontului de mine. Asta fiind una din practicile favorite ale guvernanţilor de la Budapesta,  de epurare rasiala. Astfel. primul ministru ungar Kallay anunţând comisia parlamentară,  de pierderea a 100.000 de oameni pe frontul de est, spune “nu vă speriţti, nu erau maghiari” (v. opera lui Johann Weidlein)! Nici evreii n-au fost uitaţi,  intrucât după cum spunea la radio  Budapesta  secretarul de stat ungar  Endre Laszlo, la 31 martie 1944, “unanimitatea  societăţii maghiare, apărătoare a purităţii rasiale,  urgentează de aproape 25 de ani   rezolvarea problemei evreişti.” . In Consiliul de Ministri Ungar din 29 martie 1944 se adopta primele măsuri ale “solutiei finale”  şi in câteva zile peste 166.000 de evrei din Transilvania de nord ajung in lagărele morţii.  România si românii, spre cinstea lor,  nu au raspuns in acelaşi mod, lucru remarcat si de unii unguri, care au ramas cu traiul in Transilvania neocupată de horthişti.

 

Din Braşov, unii secui maghiarizaţi, nesiliţi in vreun fel de majoritatea românească, dar cu mult entuziasm faţă de epurarea rasială practicată la nord de vremelnica graniţă horthistă, s-au retras în secuime, în acea toamnă a anului 1940. Locurile de muncă le-au fost ocupate de românii obligaţi sa părăsească Transilvania de nord.  Astfel niste tineri refugiati din Maramures se angajeaza la Fabrica de Cauciuc din Brasov, unde sunt calificati si isi creeaza, in urmatorii ani, o pozitie respectabila datorita harniciei si priceperii. Intre timp se casatoresc, au copii si se leaga de noua lor resedinta. Fabrica de Cauciuc era condusa, atunci, de Octavian Stoichita, iar unul din lideri de sindicat era Luca Capatana.  Dar la 25 octombrie 1944 ultima localitate din Transilvania de nord e eliberata de fascisti  de catre trupele romane.  Brusc ungurii si maghiarizatii devin  toti comunisti si se organiezeaza intr-o asociatie pe baze  rasiale numita MADOSZ,  Romania fiind sub ocupatia trupelor sovietice. Aceasta metamorfoza instantanee si ne mai intalnita in istorie, evident,  a avut si o motivare pragmatica: decat pe banca acuzarii pentru crimele comise  in calitate de horthisti  impotriva romanilor,  mai bine ca acuzatori si procurori  comunisti ai romanilor nedemocratici.  Si asa, din  octombrie 1944 incepe bolsevizarea, sui generis, a Transilvaniei cu fostii horthisti.  Romanii ne fiind comunisti, partidul comunistilor, vreo 700 de membri, era format , pana atunci, din bulgari, unguri, ucraineini, slovaci, sarbi  si se si numea, in consecinta, Partidul Comunist din Romania.  Deja in februarie 1945, la Brasov, MADOSZ-ul organiza mari manifestatii de intimidare la adresa  simpatizantilor partidului national-taranesc si a ziarului romanesc din localitate, “Avantul”, care se opuneau bolsevizarii. Manifestantii pe langa invective adresate guvernului Radescu  si PNT-ului aveau si lozinci  mai “democratice” ca de pilda:  “Vom impusca pe Radescu’, “Vom omori pe Maniu” si “Jos regele” (v.Avantul di 19 febr 1945).  Totodata si-au  instituit si un ziar de limba romana “Drum nou”.  In scurt timp ziarul “burghez”, Avantul,  este lichidat si va aparea doar o opinie, a drumului lor.  Fostii muncitori plecati in 1940 de la Fabrica de Cauciuc, ca horthisti entuziasti,  peste granita, revin in calitate de comunsti, organizati de MADOSZ si isi revendica vechile locuri de munca. Sindicatul din fabrica refuza sa   gireze, in fata conducerii fabricii, concedierea lucratorilor  din Maramures, pentru a face loc celor din secuime. Atata le-a trebuit sindicalistilor! Dar iata cum relata ziarul “Drum nou” chestiunea: “Situatia de la Fabrica de cauciuc, insa n-a scapat vigilentei autoritatilor democratice din Brasov, cat si muncitorimii constiente, care va sti sa puna la punct provocarile huliganice patronate de Capatana”. Si intradevar horthisti comunisti grupati rasial in MADOSZ vor sti. Mai multe camioane  cu muncitori dotati cu bate si rangi de fier descind din secuime peste muncitori de la Fabrica de Cauciuc aflati intr-o sedinta de sindicat in care tocmai discutau provocarile la care sunt supusi  de noile “forte democratice” in ascensiune. Sunt batuti crunt, sunt lasati fara miscare in sala de sedinta. Familiile ii aduna cu masinile si cu carutele.  Totusi, muncitorii si functionarii “atentionati muncitoreste”,   revin, a doua zi, la fabrica suferinzi, raniti,  bandajati, unii cu atele, reiau lucru, dar  nu sunt  dispusi sa paraseasca fabrica pentru a face loc noilor comunisti!  La f. scurt timp  hoardele noilor comunusti  etnici,  revin in mai multe camioane, mai bine pregatiti cu ciomege, rangi de fier, cutite si lanturi, mai hotarati, mai plini de ura. Navalesc in fabrica, toti romanii sunt scosi in ciomege pe caldaramul din fata fabricii, unde sunt batuti pana la lesin, pana cand nu  mai pot misca,  cu sangele siroindu-le pe nas si pe gura! Rezistenta (oameni si spirit)  umana si cretineasca, pentru apararea unui loc de munca, pentru painea lor si a copiilor lor, este de data asta adunata de politie, pusa intre timp in slujba “poporului”.  Iata cum consemna aceiasi fituica comunista, in data de 12 decembrie 1945, sub titlu “O fabrica curatata de sabotori si reactionari” si cu subtiluri ca “Metode huliganice” sau “Argumente maniste:  rangi de fier si cutite” rezultatele definitive ale  interventiei proaspetilor  comunisti: “Huliganii s-au dovedit a fi bine pregatiti gasindu-se la unii rangi de fier si cutite. Toti au fost dezarmati si cei vinovati de conspirare predati politiei care le-a dresat acte” Si intradevar trupurile acelea mutilate, pline de sange  au fost  arestate. Intre ei fiind bunicul, Octavian Stoichita si tatal meu Luca Capatana.  Asa s-a instaurat comunismul in Brasov si in Transilvania!

 

Octavian Capatina, 

inapoi