INCAPACITATEA   FUNCIARĂ   A   ADMINISTRAȚIEI   PUBLICE

 

Pentru a demonstra enunțul din titlu e neapărată nevoie să acceptăm ipotezele:    nu există corupție și nici corupți, și a doua   toate procedurile administrative stabilite de legi, ordonanțe, circulare etc. sunt parcurse întocmai de autoritățile administrative. Dacă nu acceptăm prima ipoteză orice demonstrație am face,   ar putea fi contestată,   de faptul că la noi există corupție și corupți și prin urmare acest fenomen ar influența decisiv capacitatea administrației publice de a gestiona corect interesele contribuabililor, și, în concluzie,  n-ar putea fi vorba de o incapacitate fundamentală. Dacă nu acceptăm a doua  ipoteză atunci s-ar putea contesta demonstrația pe baza faptului că punem în evidență cazuri izolate    care n-ar oglindi o incapacitate fundamentala. Mai presupunem, prin absurd, că toate autoritățile, de la primar la ministru și la magistrat,  sunt de bună credință. În ipotezele  menționate - să luăm un cazul unui abuz comis la baza piramidei administrative, al unei comisii de aplicare a legilor fondului funciar dint-o primărie: pământul celui care are acte, (Carte Funciară) este "dat" unui alt cetățean care nu l-a deținut niciodată până atunci. Drumul cel mai "ieftin" pare a fi repararea prejudiciului pe cale administrativă: adică constatarea abuzului și îndreptarea lui. Când petiția ajunge la primar acesta va da cazul spre soluționare comisiei de aplicare a legilor funciare. Prin  urmare primul răspuns negativ ce-l primești   vine, sub semnătura primarului,  tocmai de la cei care au produs abuzul. Contribuabilul contrariat, se adresează reprezentantului al guvernului, plătit de contribuabili tocmai pentru a veghea asupra respectării aplicării legilor.   Prefectul este, la rându-i, sufocat de sute de problemele, între care nu puține sunt problemele de partid. Prefectul  trimite petiția la primărie cu o adresă  prin care  solicită  rezolvarea "legală". Petiția reajunsă la primărie, va urma traseul amintit deja și cetățeanul va reprimi același răspuns. Nemulțumit, cetățeanul se adresează Ministerului Administrației Publice, unde  sunt  mii, de probleme ale contribuabililor nerezolvate, prin urmare petiția ta va fi trimisă la prefectură spre rezolvare, și de aici se repetă comedia administrativă  ...  Totuși încă n-am putea vorbi de incapacitate fundamentală dacă nu cercetăm și cum stau lucrurile în cea mai înaltă instanță a administrației publice centrale: Justiția.  Pentru a vedea ce șansă  reală are contribuabilul pe acest drum, să vedem pe ce se poate baza:

·       o Constituție care "ocrotește", dar  nu garantează proprietatea, 

·       o Justiție care nu cercetează, ci cel mult e oarbă  când nu e sensibilă politic,

·       un cadru legislativ în care apar formule imprecise și interpretabile precum "de regulă", "de obicei", "in anumite condiții" s.a.m.d.,

·       un Cod de procedură civilă ce poate "întinde" un caz zeci de ani,

·       norme de aplicare a legilor, care pot denatura sensul și spiritul legii la care se referă,

·       instituția recursului în anulare, care până acum a fost folosită împotriva proprietarilor de drept.

In aceste condiții dacă nu ai timp și bani, aceasta a doua șansă teoretică, practic, nu există. 

Dacă o rotiță, cea mai mica din piramida birocratică  se opune, întregul eșafodaj al administrației publice se gripează în rezolvarea unui caz,   absolut minor. Și aici e nebunia! Nu un conflict cu un grup mafiot, sau cu un baron local al Partidului, sau cu un   ministru, nu din cauza a 4 milioane de dolari - ci un funcționar mărunt face ca întreaga administrație să fie subordonată scopului său ilicit astfel încât putem vorbi de INCAPACITATEA FUNCIARĂ a administrației publice. De unde acesta?  În primul rând din lipsa de autoritate a "autorităților", lipsă întreținută de un conflict de interese permis. În al doilea rând, din  lipsa de responsabilitate cronică a autorităților , care provine   din responsabilitatea față de mai marii zilei și nu față de contribuabili.  Am avut și o alternanță la putere, Partidul a fost altul, o perioadă, ceea ce demonstrează, odată în plus, că putem vorbi întemeiat de incapacitate de sistem. În realitate lucrurile stau infinit mai rău: există corupție și corupți, instituțiile nu sunt perfecte, autoritatea celor ce reprezintă  temporar statul e subminată de interese grele de partid, de grup și personale. Sigur cetățeanului român  îi mai rămâne o singură șansă reală la Curtea drepturilor omului de la Strasbourg. Numai că NU pentru a se adresa Comisiei Europene  cetățeanul plătește cele mai mari impozite din Europa! 

Octavian Căpățînă,    

inapoi