Urgie pe malul Nistrului. 1932
Genocidul din I931-33 din Transnistria
Urgie pe malul Nistrului. 1932
|
In Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenescă populaţia a refuzat
colectivizarea. Drept care în iarna 1931-1933 Stalin a trimis în republică bandele criminale ale G.R.U.-ului care au
asasinat şi batjocorit dincolo de orice inchipuire pe ţărani. Aceştia, nesupunându-se colectivizării, parte au fost
împuşcaţi, parte au fost deportaţi în Siberia. Mulţi au încercat să se salveze în România trecând Nistrul. Iată doar
câteva cazuri care întregesc imaginea genocidului regimurilor ruseşti şi a armatei roşii: ▲In data de 23 februarie, pe la miezul nopţii, pe malul sovietic din faţa comunei Olăneşti - România s-au auzit împuşcături puternice care au durat 20 de minute. Tipetele de groază , răcnetele celor muribunzi sau răniţi se întretăiau cu ţăcănitul armelor ruseşti. După un timp pe malul românesc au început să apară grupuri de refugiaţi. Priveliştea lor era înspăimăntătoare: groaza li se citea pe faţă, erau plini de sânge, aveau hainele sfăşiate. Din peste 60 câti s-au pornit au mai ajuns 20. Dintre care 8 fiind grav răniţi, erau susţinuţi de ceilalţi. Printre victime fiind femei, copii, femei însărcinate. O altă subunitate a armatei roşii urmărea, un alt grup de ţărani care fugeau spre malul românesc. Un grup s-a rupt de grupul mare, care a fost prins de focul mitralierelor, şi a scăpat ca prin minune. Cei mai mulţi au murit în ceea ce a fost numit „Masacrul de la Olăneşti”. ▲Prin punctul Poiana, judeţul Orhei,în data de 25 februarie, au trecut 6 familii de moldoveni din satele Ecaterinovca şi Molovata, din finutul Dubăsarului. Cinci familii, 22 de suflete, au fost împucate de grănicerii sovietici. ▲La 4 martie la ora 3 după arriaza pe malul Nistrului, în faţa Tighinei, Teodor Craianov din satul Caragaci cu soţia şi 2 fiice, au trecut cu sania pe malul românesc. Peste 2 ore din acelaşi sat Nichita Bucovanu cu soţia, fiul său Mihail şi cu un copil mic de 5 luni s-a hotărăt să facă la fel. O ploaie de gloanţe s-a abătut asupra saniei.Calul a fost omărât şi sania a rămas în mijlocul fluviului. Bărbatul a luat copilul cel mare în braţe şi a început să fugă înspre malul românesc. Aici l-a nimerit un glonte. Soţia lui cu copilul cel mic au înţepenit în sania rămasă în mijlocul Nistrului. A doua zi sania a fost luată de soldaţii sovietici iar trupurile îngheţate au fost aruncate pe gheaţă spre luare aminte. ▲In ziua de 5 martie, la ora 10 dimineaţa, în apropriere de punctul Rezina, judeţul Orhei, încercând să fugă peste Nistru din Republica Socialistă Moldova în România o familie compusă din sof, soţie, un fiu de 7 ani şi fetiţa de 8 luni a avut un deznodământ tragic. Grănicerii sovietici au deschis focul imediat ce familia s-a îndepărtat de mal. Bărbatul a fost omorât pe loc; mama cu fetiţa în brafe a fost rănită, iar băieţaşul de 7 ani a început să fugă spre malul românesc, strigănd "ajutor!". A căzut răpus de gloanţele sovietice la 10 paşi de malul speranţei. Mama rănită cu copila în bra[e, de abia s-a putut târî până la malul românesc unde a fost internată în spitalul din satul Ciorna. ▲La punctul de frontieră Ciucat (România) s-au prezentat 2 copii, care au comunicat că familia Zenhan: mama - Dominica cu 5 fiice ( Maria de 19 ani, Daria de 17 ani, Natalia de 14 ani, Tatiana de 12 ani şi Serafîna de 10 ani) s-a pornit să treacă Nistrul pe gheaţă. Maria care mergea în faţă a nimerit într-o spărtură în gheaţă. La strigătele ei a alergat Daria, pe care Maria a tras-o după ea sub gheaţă. Mama cu frica ei Natalia au avut aceiaşi soartă. Din întrega familie au scăpat numai cele mici: Titiana şi Serafina, pe care le au luat grănicerii români. ▲La orele 1 noaptea, în 22 martie, populaţia din comuna Sucleia a fost trezită din somn şi îndreptată spre Tiraspol spre a fi deportată în Siberia. 60 de tineri au fugit de sub escortă spre Nistru. In România au ajuns doar 45, mulţi dintre ei răniţi grav. A fost un carnagiu característíc, obişnuit pentru puterea de la Moscova. |