Corupţia

Partidele - motorul corupţiei în România (II)




       In toamna lui 1992 un senator îsi sau i se cumpara locul pe lista, cu 5 milioane lei/1992, de catre amicii dintr-o banca! şi probabil ca n-a fost singurul. De atunci lucrurile au mers rapid înainte, pe linia trasata ... In 1994, la o remamiere guvernamentala dl Y se prezinta la partidul Z şi ofera 100 milioane lei/1994 pentru postul de ministru al Comunicaţiilor Se pare ca a oferit f. f. putin şi este respins! Privatizarea ce trebuia sa o patroneze era doar ea de aproximativ 5+6 miliarde de dolari!
        In vara lui 1993, senatorul X, numit intr-o comisie de ancheta a unei fraude de 1 miliard de lei/1992 pe care presa independenta (tot mai puţină) o punea în cârca unui om forte al guvernului, îmi spunea că nu e adevarat ce spune presa, că ar fi vorba de 3 miliarde de lei! Dar că nu stie ce să facă pentru că ar fi fost ameninţat grav, prin telefon, şi are şi o fetiţă de crescut. In toamna aceluiaşi an domnul senator „se alege” cu postul de vicepresedinte iar cazul s-a stins prin uitare. Ulterior dl senator s-a „privatizat” aşa de bine, că ar fi declarat unor ziarişti că dacă ar fi să aleagă între afaceri şi Senat n-ar ezita o clipă să aleaga afacerile. Octavian Paler s-a arătat şocat, într-o tabletă, atunci, de o astfel de atitudine.
        Dl N de la partidul T, venind la Cluj, cu ocazia înhumarii unui strănepot de menorandist, trebuie să facă faţă unei aripi revoltate din organizaţia locală, aripa care contesta un individ dubios în plan politic, moral, dar fruntaş al partidului. Contestatarii sunt puşi la punct de preşedinte şi de secretarul general , citez „terminaţi odată cu certurile astea locale, dl S. aduce bani la partid”! Partidele nu produc nimic, ele numai consuma, prin urmare au nevoie de bani, ori bani adevăraţi, munciţi sunt f. puţini şi greu de găsit. Partidele trebuie să se organizeze, să se deplaseze, să se cazeze, să manânce, să cumpere spatiu publicitar, să sensibilizeze câte o persoana influentă din mass-media, să înapoieze banii primiţi în campania precedentă şi asta costă mult, mult de tot. Astfel partidele, prin oamenii forte, care, de regulă, stau în planul din spate, au devenit, repede, centre de afaceri: oferă posturi în executiv şi în administraţia publică, oferă lucrări finanţate generos de stat prin executiv din banii contribuabililor, transferă proprietatea de stat in condiţii f.f. avantajoase şi mai ales fără concurenţă, clienţilor politici, etc. şi primesc în schimb o cotă din aceste tranzacţii, pe care le împart în doua, nu neapărat egale, o parte lor şi o parte partidului, care le-a incredinţat această „misie”. Pentru o democratie e nevoie, totuşi, de partide şi dacă s-ar putea necorupte.
       Cum nu e posibil sa avem un partid curat.
       1. Daca vreo putere a statului ar fi dorit sa stopeze coruptia ar fi început cu banii partidelor din campaniile electorale. Dar nimenea n-a dorit acest lucru. Nici un executiv, nici un prim ministru, nici un presedinte, nici un magistrat, nici un legislativ, absolut nimenea, desi între timp am avut şi doua alternante la putere ( asa ne place sa ne mintim, întrucât şi cei de „dreapta” a fost tot atât de comunisti cât şi cei de stânga!) Prin urmare de la actualul spectru politic nu poate veni nimic bun. Atunci ar trebui sa apara o forta politica noua, neoconservatoare, şi electoratul sa o vada, sa-o recunoasca şi să-o aleaga!
       2. Presedintele E, scria un binecunoscut poet intr-o revista, platea la negru voluntari electorali. Presedintele E n-a raspuns acuzatiei, electoratul a uitat. Electoratul nostru e ciudat - uita repede, motiv ce atârna extrem de greu în faptul ca la noi schimbarea se face greu şi cu mare întârziere. Electoratul nostru mai e şi confuz, pe lânga faptul ca e neinformat, el adora partidele şi oamenii de partid cu bani, cu jeep-uri fara sa se întrebe de unde au fost luati acesti bani. Dar daca electoratul nostru uita şi nu-si pune întrebari - cum ar fi posibil un nou partid eventual şi cinstit?
       3. Aşa zisele alternanţe la putere din 1996 şi din 2000 au mai relevat un lucru cu adevărat îngrijorator: marii corupţi din stânga şi din dreapta spectrului politic au conlucrat şi ulterior s-au protejat reciproc. Ca dovada ca asa stau lucrurile, iata ca la 7 ani de la prima alternanţă nici un mare corupt „din cealaltă” tabără politică nu a ajuns să dea măcar socoteală. Pe privatizari de miliarde de dollari se încasează cateva sute de milioane! Presa murmură, organele se fac că nu aud. Timpul dezvăluie misterul: au fost unşi şi „ai lor şi ai noştri”!
       4. Noul partid ar avea nevoie de bani să se facă cel puţin cunoscut electoratului uituc şi neinformat. Bani de unde? De la eventuali sponsori, sponsori care îşi vor banii înapoi la câştigarea alegerilor. şi atunci se reintră pe spirala corupţiei de partid pe care tocmai am denunţat-o. Se pare că o forţă nouă si cinstită nu e posibil să apară, la noi, curând.

                                                                                                                                Coruptia partea a 3/3

 Inapoi           Mari Valori Romanesti           Another O.Capa site           Energie verde, regenerabila 

This template was provided free from www.free-templates.org