Andrei Şaguna

de Octavian Capatina

"Monumentele materiale ... se pot nimici prin mâini barbare ... ,
însă monumentele spirituale şi moravurile ... rămân ... căci
acestea sunt mai presus de orice putere silnică şi fizică;
de ele nu se poate atinge mâna barbarului;
furul nu le poate lua; moliile nu le poate mânca".
Andrei Şaguna

          Anastasiu Şaguna s-a născut la Mişcolţ, la 20 decembrie 1808, în familia lui Naum Şaguna. Tot aici a urmat şi şcoala primară greco-valahă. Aurmat apoi gimnaziile la Mişcolţ şi Pesta. În 1826 s-a înscris la universitate la Pesta unde a urmat filosofia şi dreptul. În 1829 îl găsim la Vârşeţ unde a făcut studii de teologie ortodoxă, În 1833 intră în monahism sub numele de Andreiu. Din 1834 este profesor de teologie la Seminarul teologic românesc din Vârşeţ. În 1846, ajunge vicar general al episcopiei Sibiului. In decembrie 1847 un sinod electoral, intrunit la Turda, îl susţine candidat pentru postul de episcop. Fiind recunoscut ca episcop, de bicisnicul şi inumanul împărat, a fost hirotonisit la Carloviţ în sudul Dunării.
        A condus împreună cu episcopul unit Ioan Lemeni, Adunarea Naţională de la Blaj din 15 mai 1848, mişcare fundamentală în orientarea politică a ardelenilor (vezi şi Simeon Barnutiu ). A fost diplomatul revoluţiei de la 1848, aşa cum Bărnuţiu a fost filosoful, şi Avram Iancu comandantul şi strategul revoluţiei. Şaguna n-a ezitat un singur moment să păşească în fruntea mişcării naţionale iar tumultul revoluţiei române, a luptelor şi a asasinatelor din 1848-1849 nu l-a îndoit, o clipă. A stat cu bărbăţie în faţa dreptului forţei!
       După 15 de ani, de luptă, la 24 decembrie 1864, Şaguna obţine restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei desfiinţată în 1701, cu reşedinţa la Sibiu. A convocat în toamna anului 1868 un Congres naţional bisericesc din Transilvania care a discutat şi aprobat proiectul Statutul organic al Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Forţa Constituţiei bisericii ortodoxe din Transilvania rezida în modernitatea şi democraţia sa bazată pe sinodalitatea (colaborarea) dintre clerici (1/3) şi mireni (2/3) în toate cele trei sectoare administrate - parohie, protopiat şi eparhie în planul: bisericesc, şcoalar şi economic.
       Şaguna a dus o luptă fără preget pentru slujirea românilor prin şcolile poporale (elementare) aflate în grea şi rea suferinţă, din 1837 când au fost plasate sub inspecţie străină. S-a îngrijit de tot: de manuale, de clădiri, de programe analitice, de alte materiale didactice. S-a îngrijit de soarta elevilor săraci dându-le burse din fundaţiile pe care le-a înfiinţat în acest scop. In 1870 rânduia ca preoţii să ţină în parohia proprie cursuri serale pentru ţăranii neştiutori de carte. A mai înfiinţat, la Brasov, un liceu de 8 clase şi o şcolă comercială, şi la Brad un gimnaziu de 4 clase, cu toată opoziţia guvernanţilor. La finele păstoririi sale erau numai în episcopia Sibiului 800 de şcoli poporale. A scris pentru uzul studenţilor teologi câteva manuale: Elementele dreptului canonic(1854), Isoria Bisericii universale -2 volume (1860), Compendiu de drept canonic (1868 - tradus şi în germană). La începutul anului 1853 scoate ziarul Telegraful Român, pentru apărarea intereselor biserceşti, culturale şi economice ale românilor toleraţi în propria lor ţară. In 1861, obţine dreptul de a înfiinţa ASTRA - Asociaţia transilvană pentru literatură şi artă. Din fondurile ASTREI a dat numeroase burse elevilor eminenţi şi elevilor nevoiaşi, indiferent de confesiune.
       A plecat la cele drepte. la 28 iunie 1873, lăsând toată averea personală Mitropoliei „spre scopuri bisericeşti, şcolare şi filantropice”.
       Iorga era de părere că alături de Ştefan cel Mare, Andreiu Şaguna, a fost una din cele mai mari, şi fecunde personalităţi româneşti.

other reference by Keith Hitchens
alta referinta


acasa    inapoi