George Emil Palade


de prof. dr. Corneliu Tarba si prof. dr. C-tin Craciun

 
G. E. Palade s-a nascut la Iasi în 19 noiembrie 1912. Tatal sau a fost profesor de filosofie la Universitatea din Iasi, iar mama învatatoare. A absolvit liceul la Buzau (1930) si Facultatea de Medicina din Bucuresti (1940). S-a casatorit în 1941 cu Irina Malaxa, cu care a avut 2 copii. S-a remarcat deja din timpul facultatii prin pasiunea sa pentru cercetare, fiind numit asistent înca din studentie (1935). La Institutul de Anatomie (Universitatea din Bucuresti) lucreaza cu renumitii profesori F.Reiner si Gr.T.Popa, fiind captivat de problemele morfo-functionale ale organismului (relatia structura-functie). Promoveaza rapid pâna la gradul de conferentiar (1945). In 1946 beneficiaza de o invitatie care-i permite sa lucreze câteva luni la Departamentul de Biologie al Universitatii New York (SUA), urmatorii 2 ani petrecându-i ca cercetator invitat la Rockefeller Institute (New York). Datorita situatiei din tara, renunta sa se mai întoarca si se stabileste cu familia la New York. Aici se remarca din nou prin calitatile sale de excelent cercetator si cadru didactic, astfel ca promoveaza rapid în cariera didactica si de cercetare, fiind numit conferentiar în cadrul Laboratorului de Biologie Celulara al Institutului Rockefeller (1951) si profesor la Universitatea Rockefeller (1956), din anul 1961 devenind seful Laboratorului de Biologie Celulara de la aceasta universitate. De Institutul si Universitatea Rockefeller se leaga cele mai mari realizari stiintifice ale lui Palade, care îl vor face sa devina singurul român detinator al Premiului Nobel. Munca sa de pionierat a contribuit decisiv la nasterea unei noi discipline, cea de Biologie Celulara. Profesorul Palade a avut nu numai curiozitatea stiintifica ci si intuitia si îndrazneala necesare de a folosi noi tehnologii în studiul relatiei structura-functie la nivel celular. Astfel, el combina în mod fericit tehnicile speciale de centrifugare si cele de analiza biochimica cu microscopia electronica (recent introdusa la aceea vreme) pentru separarea si studiul diferitelor organite celulare. Inca înainte de introducerea microscopului electronic în cercetarea biologica si medicala, Palade se dedica studiului mitocondriei, o adevarata uzina energetica a celulei, pe care reuseste s-o izoleze si sa-i faca o prima caracterizare din punct de vedere structural si functional (biochimic), completata apoi prin observatii de microscopie electronica. Folosind aceasta metoda, pe care el o perfectioneaza pentru probele biologice, reuseste sa caracterizeze un alt organit celular de mare importanta, reticulul endoplasmic. El este primul care observa existenta unor corpusculi atasati de acest reticul, numiti de catre comunitatea stiintifica corpusculii lui Palade si rebotezati apoi ribosomi. Palade nu se multumeste numai cu descoperirea ribosomilor ci consecvent crezului sau de-o viata încearca sa descifreze rolul functional al acestor corpusculi. Prin aplicarea unor metode ingenioase Palade si colaboratorii sai descopera faptul ca ribosomii sunt responsabili de sinteza proteinelor celulare si stabilesc caile si mecanismele prin care aceste proteine ajung în diferite membrane si compartimente celulare. Pentru aceste decoperiri epocale George E. Palade va împarti Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina pe anul 1974 cu Al. Claude si Ch. de Duve. Meritele lui Palade sunt unanim apreciate de comunitatea stiintifica internationala, fiind supranumit « cartograful celulei ». Ca recunoastere a contributiilor sale majore, lui Palade i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa de zeci de universitati prestigioase din intreaga lume, inclusiv UBB Cluj-Napoca. El este detinatorul a nenumarate alte premii, distinctii si medalii, dintre care amintim Lasker Award, Dickson Prize, Browen-Hazen Award, Schleiden Medaille (Leopoldina Academy), Henry Gray Award, National Medal of Science si totodata ocupantul unor functii didactice si de conducere la universitati de mare prestigiu din Statele Unite, precum Yale University si University of California at San Diego. Este unul din fondatorii revistei Journal of Cell Biology, a fost redactor la Journal of Ultrastructural Research si membru în comitetul de redactie al celor mai prestigioase reviste din domeniul biologiei celulare si moleculare, precum : Journal of Molecular Biology, Hepatology, Journal of Membrane Biology, Anual Review of Cell Biology. In noiembrie 2003, la implinirea varstei de 91 ani, Wayne State University din Detroit, devine George Emil Palade University si infiinteaza Premiul International si Medalia de Aur “George Emil Palade”, distinctie care a fost decernata atunci profesorului Gunter Blobel, fost elev si colaborator al profesorului Palade, el insusi laureat al Premiului Nobel pentru medicina, acordat in 1999 pentru descoperiri in domeniul biologiei celulare si moleculare, cercetari efectuate in continuarea cercetarilor in care a fost initiat de profesorul Palade. Palade nu a uitat niciodata locul de unde a plecat. A ajutat de fiecare data când a avut ocazia pe conationalii sai. Doar câteva exemple relevante în acest sens. Sotii Nicolae si Maya Simionescu, în anii 1970, au efectuat mai multe stagii de specializare în laboraturul sau si au publicat împreuna lucrari de mare valoare stiintifica. Palade a intervenit în mod personal la Ceausescu pentru a usura înfiintarea in 1981 a Institutului de Biologie si Patologie Celulara din Bucuresti, al carui prim director a fost chiar Prof. N. Simionescu. A continuat si continua sa ajute pe toti cei care i se adreseaza.

acasa    inapoi