Paul Goma
"cămaşa este mai aproape de trup, dar adevărul mai aproape de suflet"

de Octavian Căpăţină

Paul Goma, s-a născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana (jud. Orhei) în familia învăţătorilor Eufimie şi Maria Goma. De la vârsta de 4 ani frământările vremurilor îl ating, îl marchează. În iunie 1940, cu ocazia ultimatului sovietic, familia nu reuşeşte să se refugieze în dreapta Prutului. Imediat, tătăl îi este arestat de NKVD şi 4 ani familia numai ştie nimic de el. Peste un an de la evadarea tatălui din Siberia şi revenirea lui la Mana, se întorc bolşevicii, şi familia Goma, tocmai reîntregită se refugiază în “ţară”, cu acte false. Acuma, altfel nu se mai putea – sovieticii ocupau şi malul drept al Prutului. Se stabilesc în satul Buia pe Târnava Mare. Sunt hăituiţi şi trăiesc precar şi cu teama de a fi demascaţi şi trimişi la “ruşi”! Peste ani, îşi aduce aminte cu mult umor dar şi cu ironie, în romanul “Din calidor” de această perioadă a necopilăriei copilăriei lui.
În 1946 îl găsim la Şcoala Normală “Andrei Şaguna” din Sibiu, în 1948 la şcoala din Şeica Mare, din 1949 este elev la liceul “Gheorghe Lazăr” din Sibiu, de unde este exmatriculat în 1952, din motive politice. Şi această perioadă îi prilejuieşte scriitorului, de mai târziu, refexii pline de umor şi ironie, de judecăţi acide, în romanul “Astra”. După încercări nereuşite la Sighişoara şi Braşov de a se înscrie la un alt liceu pentru a încheia bacalaureatul, în rând cu foştii colegi, pierde un an. Intră, sau mai corect se strecoară, la liceul din Făgăraş în 1953 pe care-l absolvă în vara lui 1954. Reuşeşte la admitere la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti dar şi la Şcoala de Literatură “Mihai Eminescu”. Optează pentru Şcoala de Literatură, unde, pentru început, lucrurile par să meargă bine, sau cel puţin aşa s-ar putea interpreta îndrăzneala lui Paul Goma de a fi şi a gândi liber. Dar nu. Stalin murise, stalinismul era mai tare ca oricând în România comisarilor sovietici şi a sculelor lor autohtone. Este arestat în 1956 şi condamnat. Face închisoare la Malmaison şi Jilava (1957), la Gherla în (1958) după care urmează 4 ani de domiciliu obligatoriu la Lăţeşti, până în 1963. Nu este primit la facultate şi se angajează ca muncitor, tehnician sau fotograf în Buhuşi, Şercaia, Făgăraş şi Braşov. Din 1965 îşi reia studiile la facultatea de Filologie a Universităţii Bicureşti. Debutează cu povestirea “Cum bate toba”, în 1966, în revista Luceafărul. Colaborează la revistele Gazeta literară, Viaţa românească, Ateneu. În 1968 detuează cu volumul de proză scurtă “Camera de alături”. Între 1968 şi 1973 este redactor la “România literară”. Romanul “Ostinato” ce cuprinde mărturii din închisorile româneşti , refuzat de editurile din ţară, este publicat în Germania (1971), şi în Franţa sub titlu “La cellule des liberbles”. Ulterior romanul este tradus şi în olandeză (1974). De altfel, de acum, tot ce publică Paul Goma, publică în străinătate, nimeni în România numai are curajul să-l editeze. Următoarea apariţie editorială în ţară va fi doar după revoluţie, în 1990, cu romanul “Gherla”, care apăruse la Gallimard în 1976! Cărţile lui sunt bine primite în occident de critică, de lumea literară, de diasporş, iar autorul e socotit un Soljeniţîn român. În ţară se ştie de el şi de lucrările lui prin intermediul postului de radio «Europa liberă ». A devenit duşmanul nr 1 al regimului şi cuplului dictatorial. Singurul lui scut, singurul lui aliat îi sunt curajul şi notorietatea internaţională.
În 1977, printr-o scrisoare deschisă citită de postul de radio “Europa Liberă” aderă la Charta 77 a intelectualilor cehi. Scrisoarea e semnată de foarte puţini pentru scopul pentru care a fost redactată, cei mai mulţi care au semnat-o sau care au declarat că aderă la ea doreau să emigreze, doreau ce se va numi ulterior “paşaportul Goma”. Este arestat, bătut la Securitate, eliberat după o campanie internaţională şi bătut în continuare în “libertate”. Goma “şifona” obrazul dictatorului, care mai era, încă, în graţiile occidentului. Paul Goma este forţat şă emigreze, practică standard în România doar cu puţinii dezidenţi notorii (cum a fost Gheorghe Calciu Dumitreasa). De dizidentul Vasile Paraschiv, muncitor, semnatar şiu el al aplelului Goma, autorităţile nu s-au sinchisit, a fost ţinut înăuntru pentru a fi bătut şi supus unor practici phihiatrice abuzive. “Experienţa » din această perioadă e povestită în cartea “Le tremblement des hommes” care apare în 1979 în Franţa.
Calvarul organizat de către Securitate lui Paul Goma nu se termină nici după 1979, pe pământ francez, «mâna lungă a revoluţiei» îl ajunge şi acolo. Un agent al securităţii urma să-l otrăvească, dar defectează şi serviciile franceze regizează otrăvirea, realizează «flagrantul», sunt demascaţi Nicolae şi Elena Ceauşescu ; de acum, din celebra stângă franceză, numai cine vrea să se mintă mai departe putea să vadă în regimurile comuniste «viitorul » omenirii ! Acest episod cutremurător, cutremurător ca şi episodul 1977, de alfel, cu spioni şi servicii neinventate, îl relatează în romanul «Soldatul câinelui«. Paul Goma este o oglindă în care mulţi intelectuali de azi, care au devenit brusc «dizidenţi » după 1990, pe la televiziuni, nu se pot uita ! Şi aşa se explică că nu este bine primit nici de foştii securişti, nici de activiştii culturali, dar nici de scritorii proaspăt «disidenţi ». Faptul că romanul «Patimile după Piteşti » apare în librăriile româneşti după 1999 este şi ea o confirmare a acestei stări de fapt. Între “defectele” lui sunt că nu poate, nu vrea să ocolească adevărul, că nu e oportunist. Are puterea exemplară de a spune adevărul ştiind că va fi hulit şi batjocorit. Şi părcă n-ar fi destul, azi apar “filosofi” de circumstanţă ai literelor române care admit că “da a fost dizident dar că talent literar nu ar avea”! Ori Paul Goma este un scriitor al vieţii cu umor, cu ironie fină, chiar dacă de multe ori e scurt, direct şi fără înflorituri, mai ales când îl revoltă laşitatea din jur. Faptul de a spune lucrurilor pe nume, de a nu omite, de a nu trece sub tăcere anumite adevăruri îi aduc acuze din cele mai ignobile, azi.

Publicaţii
• Camera de alături (în limba română - 1968)
• Ostinato (germana - 1971, franceză, olandeză- 1974, română - 1992)
• Uşa noastra ce de toate zilele (germană - 1972, franceză - 1972, română - 1991)
• Gherla (Paul Goma) (franceză - 1976, suedeză - 1978, română - 1990)
• În cerc (franceză - 1977, română - 1995)
• Garda inversă (franceză - 1979, română - 1997)
• Culoarea curcubeului (franceză - 1979, olandeză - 1980, română - 1990)
• Patimile după Piteşti (franceză - 1981, germană - 1984, olandeză - 1985, romana - 1990, abia in 1999 se pune in vinzare!)
• Chassee-croise (franceză - 1983, romana - 1991 Humanitas)
• Soldatul câinelui" (română - 1991 Humanitas)
• Bonifacia (franceză - 1986, romana - 1993)
• Din Calidor ( franceză - 1987, romana - 1989, 1995, My Childhood at the Gate of Unrest: A Romanian Memoir, engleza - 1990
• Arta refugii (franceza - 1990, romana - 1991, 1995 la Chisinau, ed Basarabia)
• Astra (franceza - 1992, romana - 1992)
• Sabina (romana - 1991, franceza - 1993)
• Adameva ( "Loreley", Iasi - 1995)
• Amnezia la români ("Litera" - 1995)
• Scrisori întredeschise - singur impotriva lor" (Multiprint "Familia", Oradea - 1995)
• Justa (romana, "Nemira", Bucuresti - 1995)
• Jurnal (3 vol.) (romana "Nemira"- 1997)
• Jurnal de apocrif ,
• Garda inversă (romana, "Univers" - 1997)
• Altina - gradina scufundată" (romana - 1998 aparută la Chişinau, editura Cartier)
• Alte jurnale, Ed. Dacia Cluj-Napoca,
• Jurnalul unui jurnal, Ed. Dacia Cluj-Napoca, 1998
• Scrisuri, Nemira, Bucureşti,
• Basarabia, Jurnalul Literar, Bucureşti,
• Săptămâna roşie 28 iunie - 3 iulie sau Basarabia şi Evreii", (2003 - Editura Museum, Chişinău şi Criterion Publishing House, Bucureşti; 2004 - Editura Vremea, Bucureşti).

acasa    inapoi