George Enescu

"elevi ca George Enescu si Florent Schmidt,
atinsi deja de scanteia geniului, n-au fost formati
de maestrul lor, oricat de eminent ar fi fost el"
Pablo Casals

Enescu care a pus temeliile simfonismului nostru, s-a născut la Liveni, langa Dorohoi, - jud. Botosani, in 1881, unde a cunoscut, din copilarie, folclorul autentic. Bolnav, cu dorinta ne implinita de a-si revedea plaiurile strabune, a murit in exil, la Paris in 1955.

Primele indrumari muzicale le-a primit de la parintii sai. La 5 ani compune! Pe un manuscris de numai 12 masuri semneaza: "Tara Romaneasca, opera pentru pian si vioara de Gheorghe Enescu, compozitor roman, in varsta de cinci ani"! Tatal sau, Costache Enescu, sfatuit de compozitorul Eduard Caudella, isi trimite fiul de 8 ani la Viena pentru studii muzicale. Intre anii 1888 si 1893 a studiat la Conservatorul din Viena compozitia. Aici il cunoaste si pe J.Brahms care asista la repetitiile ocherstei de elevi. In piesa Simfonia I a maestrului; elevul Enescu canta la vioara I. Datorita talentului, placerii si muncii staruitoare copilul Enescu face in 2 ani cei 3 ani obligatorii pentru a se inscrie la cursul superior. Cursul superior il absolva cu calificativul excelent primind si o medalia care se acorda rar si in mod exceptional.

La 12 ani, intre 1894 si 1899 a studiat la Consevatorul din Paris -contrapunct, compozitie si vioara. Cursurile de vioara ii sunt incununate in 1894 de "Marele Premiu al Conservatorului" - ce-i este acordat in unanimitate.

Creatia sa intreaga reflecta dragostea pentru poporul, din a carui matrice artistica s-a ridicat. In lucrarile in care se manifesta influente germane ori franceze, prin utilizarea, uneori directa, alteori discreta, a formelor modale, ritmice autohtone, legatura cu folclorul nostru nu se pierde. Printre lucrarile lui de seama se numara: "Poema romana" (1897), doua "Rapsodii romane" (1901; 1902), de sorginte folclorica, o Simfonie concertanta pentru violoncel si orchestra (1901), trei suite pentru orchestra, trei simfonii (1905; 1913; 1919, ultima refacuta in 1921), care, prin exceptionala maiestrie si armonie, reprezinta fresce sonore imprensionate; o Simfonie de camera pentru 12 instrumente solistice (1954), in care folclorul atinge rafinamentul. Enescu a scris si multe lucrari pentru formatii de camera. Pornind de la subiectul binecunoscut al tragediei antice grecesti, Enescu a scris, opera "Oedip". O creatie care si-a devansat timpul. Capodopera Oedip este strabatuta de un continut generos, uman si se distinge printr-un limbaj dramatic.

Ca violonist si pianist, arta sa interpretativa s-a singularizat prin naturalete, sensibilitate, rafinament, prin bogatia si varietatea nuantelor. Consacrarea ca intrepret ii vine la 18 ani, cand este solist in Concertul pentru Vioara de Beethoven, la spectacolul dat de orchestra Colonne Paris, la 11 februarie 1900.

Enescu a fost unul dintre marii dirijori ai lumii. Dirijorul Enescu apare in fruntea ochestrelor simfonice din Filadefia, New York, San Francisco, Pittsburg, Washington, Paris, Roma, Londra, Amsterdam, Monte Carlo Maiestria sa dirijorala se caracteriza prin profunzimea redarii sensului operei si prin claritatea conceptiei, prin suplete si expresivitate. .

Ca pedagog, Enescu a indrumat si format o serie de renumiti instrumentisti (Dinu Lipatti, Yehudi Menuhin, Ida Heandel s.a.).

* * *

In timpul primului razboi mondial, tinarul Enescu a desfasurat o intensa activitate muzicala in scopuri patriotice si de rezistenta morala impotriva invadatorilor.

In America, din 1946, da concerte in beneficiul moldovenilor supusi genocidului. Moldovenii au fost loviti natural de seceta si planificat de Moscova si slugile lor aciuiate la Bucuresti.

alte referinte

acasa    inapoi