Alexandru Ioan Cuza

de Octavian Căpăţînă

„De stat mijlociu, avea păr blond ...
frunte largă ... privire inteligentă ...”
scrie D.Bolintineanu

          Alexandri Ioan Cuza s-a născut la Huşi la 8 martie 1820 şi a murit la Heidelberg la 3 mai 1873. A făcut studii la Pavia, Paris si Bolonia. In 1839 revine in ţară intră în armată, apoi ajunge director în ministerul de interne. La intrarea ruşilor în Moldova în 1848 este arestat pentru că s-a alăturat mişcării revoluţionare, dar scapă şi fuge la Viena. După plecarea ruşilor revine ca preşedinte de tribunal, ca să reintre, scurt timp după aceia în armată. Este numit prefect de Galaţi (1857), dar îşi dă demisia ca să protesteze împotriva ingerinţelor guvernului în alegerile pentru divanurile ad-hoc. Această demisie e un semnal de adunare pentru patrioţi. La 5 ianuarie 1859 este ales domn al Moldovei, ca la 24 ianuarie să fie ales şi domn în Muntenia. Silit să abdice la 11 februarie 1866 marele patriot refuză sprijinul Franţei pentru a păstra tronul!
       Corespondentul ziarului parizian „L Europe” scrie (11 fevr 1865) că principile caută „meritul” „ fără distincţie de castă, rang sau titlu. Acestă calitate Cuza o posedă în cel mai înalt grad. De la înscăunarea sa, nu cunosc în Princpate un om de oarecare valoare, semnalat atenţiei sale ... pe care să nu-l fi încercat şi pus la locul potrivit, când respectivul şi-a făcut proba în mod onorabil. A fost văzut ridicând la cele mai înalte funcţii avocaţi, profesori, poeţi, pe care nu-i putea recomanda decât meritul lor personal; a făcut miniştri tineri de 28-30 de ani, numai fiindcă se distinseră la studii”

* * *

       Cuza a pus bazele statului modern. A ştiut şi a avut curajul să păstreze şi să impună o autonomie, faţă de Poartă, vecină cu independenţa: nici pe Dunăre, unde celălalt mal era turcesc, nu admitea garnizoană turcească înarmată! În numai 3 ani a făcut unirea deplină în ciuda prevederilor şi intereselor Turciei , Austriei şi Rusiei, asigurând: un singur Parlament, un singur guvern, o singură capitală, o singură armată, un singur serviciu vamal, o singură administraţie. Unifică serviciile sanitare. In 1863 secularizează averile mănăstirilor „închinate”, josnic de anacronice şi desfiinţează iobăgia.
       Mulţi potenţaţi, mari boieri, îşi pierd poziţiile de influenţă şi constituie o opoziţie (numită şi „monstroasă”) tot mai greu de stăpânit.
       Pentru a contiuna modernizarea nu ezită să ia măsurile cele mai drastice. Dizolvă Parlamentul (2 mai 1864) si dă o nouă Constituţie care supusă votului popular obţine 682.621 voturi pentru, 1307 împotrivă, şi 70.220 abţineri. Dă legea rurală prin care 511.896 de familii primesc 2,038.640ha de pământ (aproape 4ha de familie) şi desfiinţează iobăgia. Urmează legea electorală prin care lărgeşte considerabil baza de vot, legea administrativă, legea instrucţiunii publice prin care stabileşte învăţământ primar obligatoriu şi gratuit, codul civil (şi azi în vigoare), codul penal. La 27 sept. 1864 introduce sistemul metric de măsuri şi greutăţi. A înfiinţat universităţile şi conservatoarele din Iaşi(1860) şi Bucureşti(1864), Şcoala de bele-arte, Şcoala naţională de medicină şi farmacie, Şcoala de ponţi şi şosele, mine şi arhitectură, Curtea de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Conturi, CEC-ul, Comisia monumentelor istorice, consiile permanente ale judeţelor etc. Dezvoltă serviciul de telegraf cerut de noua structură a ţării, începe construirea liniei ferate Bucureşti – Giurgiu, lansează prima navă fluvială de război, etc.

* * *

       Făptuirile lui îi aduc o mare popularitate. Popularitate, în continuă creştere, cu cât noul regim monarhic, din considerente propangandistice, încercau să i minimalizeze realizările. Până şi azi, penibili activişti politico - culturnici, prezintă în contradictoriu realizările lui Cuza cu cele ale lui Carol I, când realităţile se înşiră pe o aceiaşi axă!

other reference by Paul Michelson & Gerald Bobango


acasa    inapoi