TRIANONUL ŞI INCONSISTENŢA ANTIREVIZIONISMULUI ROMĀNESC

E momentul , spunea   Nicolae Iorga īn anul 1922, de a corecta unele păreri "primite nu se ştie cum, nerevizuite de mai multe generaţii şi care din nenorocire formează īn momentul de faţă  baza cugetării noastre īn chestiuni esenţiale"    

Neştiinţa - factor peren al politicii internaţionale

Hotărārile Conferinţelor de pace, de după Primul Razboi Mondial, au fost viciate de următorii factori: i) condiţia de īnvingator / īnvins, ii) interesele economice , iii) dezinformarea, si iv) nestiinţa. Viciate, īn sensul īndepărtării lor de un optim,  din punct de vedere al principiului proclamat al autodeterminarii popoarelor. Toti acesti factori au īnsoţit de-a lungul istoriei negocierile ce urmau după terminarea conflictelor. Singura problemă care se pune este greutatea acestor factori de viciere şi ponderea fiecaruia īn alterarea unor decizii istorice. Recunoscānd dezinformarea si neştiinţa ca factori de viciere a deciziilor tratatelor de la Versailles, St. Germain, Trianon, Sevres, Neuilly recunoaştem implicit dorinţa  Conferinţei de a stabili o pace cāt mai dreaptă. Prin dezinformare īnţelegem acţiunile active ale guvernelor si structurilor statale de inducere īn eroare a decidenţilor, iar prin neştiinţă īnţelegem necunoaşterea datelor geografice, istorice si demografice īn condiţii de bună credinţă. In continuare ne vom opri numai la aceea  latură a  neştiinţei,  aceea care a parcurs deceniile pānă astăzi. Vina pentru această situaţie o poartă laşa şi slugarnica noastră clasă politică dimpreună cu intelectualitatea, vai, mult mult prea oportunistă. Iată cāteva exemple de astfel de neştinţă:

1) Intr-un articol din Financial Times (17/18 iulie 1999) autorul britanic Niall Fergusson afirma că 770.000 de germani au părăsit teritoriile pierdute, 270.000 de bulgari au părăsit Grecia, Turcia, Iugoslavia şi Romānia, de asemenea 200.000 de unguri au părăsit Romānia. Ne oprim asupra acestei ultime afirmaţii. Ultimul recensamānt unguresc, in mod traditional viciat, din 1910, stabilea 1,66 mil. unguri, secui si maghiarizati, inclusiv evrei īn Transilvania. Primul recensamānt riguros stiinţific şi liber, din 1930, īnregistra 1,35 mil. unguri, secui si maghiarizaţi şi 178 de mii de evrei (care īn 1910 au fost īnregistrati ca unguri dupa limba vorbită), adica, daca socotim “ungureste” in 1930 erau 1,528. Dacă acceptăm că īntre 1914 si 1919 datorită razboiului populaţia a scăzut, iar īntre 1920 si 1930 populaţia a crescut, fără a şti exact cu cāt - putem, cu o eroare mică să ne permitem să comparăm pe cei 1,48 mil. unguri, secui si maghiarizaţi din 1910 cu cei 1,35 mil. din 1930. Vedem că lipsesc 130 de mii de secui, unguri si maghiarizaţi, adică aproximativ numărul funcţionarilor superiori, ai administratie, ai politie si ai cadrelor armatei cu familiile lor, dacă nu mai puţin, īntrucāt mulţi romāni, şvabi sau slovaci nu au mai fost inregistraţi ca unguri!.  

2)Acelaşi autor vorbind de Iugoslavia afirma că ea este īn fapt negarea principiului autodeterminării şi enumera popoarele cuprinse īn Iugoslavia: sārbi, croaţi, bosniaci musulmani, albanezi si unguri. Cercetătorul britanic se pare ca n-a auzit de romānii (vlahii) de pe valea Timocului si de numeroşii aromāni - cei mai vechi, alături de albanezi, locuitori ai peninsulei Balcanice! Chiar dacă Romānia, aliata OTAN, n-a pus problema drepturilor culturale ale romānilor din valea Timocului, un cercetător nu poate invoca considerente politice de neoportunitate. 

3)Rezoluţia Camerei Reprezentanţilor din SUA nr. 147 din 1982 vorbeşte de 2,5 mil. de unguri īn  Transilvania! Dacă īn 1982 am fi avut la ambasada din Washigton nu numai securişti ci şi oameni de ştiinţă sau dacă Camera Reprezentanţilor din aceea perioadă, şi-ar fi supus propriile Rezoluţii unei rigori ştiinţifice īn locul unui joc politic - Rezoluţia ar fi evitat, neplacută situaţie, de a fi considerată, de cunoscători, cel puţin ilogică. Să comparăm datele statistice:

                                                                        1930             1977           1982#      creştere 1930-1982
unguri, secui, maghiarizaţi    in Trans.            1,3 mil.          1,6 mil         2,5 mil.##          >90%

Total populaţie Transilvania                            5,3 mil.          7,5 mil.                                  ~ 42%

#cel mai apropriat recensamānt a fost īn 1977, ## conform Rezolutiei 147 a Camerei Reprezentantilor  SUA din 1982

 

Prin urmare ungurii, secuii si maghiarizaţii nu au dus-o aşa de rău cum se zice īn Rezoluţie din moment, īn fapt, au pus māna pe Partidul Comunist din Romānia, pe procuratură, pe miliţie şi pe securitate imediat īn 1945 şi conform Rezoluţiei au “crescut” aşa de mult īn comparaţie cu populaţia Transilvaniei chiar maghiarizānd şvabii din zona Satu-Mare şi pe romānii de pe valea Nirajului şi din Harghita şi Covasna. Nici dupa 1985 componenta ungurească a PCR n-a fost mai puţin  puternică.

4)Publicistul american Robert Kaplan publica o carte, “Balkan Ghost”, īn 1994, pe cāt de interesantă şi credibilă pentru necunoscători, pe atāt de plină de inexactităţi īn ceea ce priveşte Romānia. Intre multe alte neadevăruri se află şi acesta: “Dupa razboi, PCR care a guvernat Transilvania, a reintrodus sistemul de apartheid medieval, dar de data aceasta cu romānii ortodocşi deasupra”. E uimitor īntrucāt tot un american, Robert King, a publicat, la Hoover Institution Press, o istorie a Partidului Comunist din Romānia. Robert King constată că “Partidul comunist a lucrat īn Transilvania prin Uniunea Populara Maghiara ..” . Fapt confirmat, īn 1990, īntr-un articol din Le Figaro nr. 14120 din 18 ianuarie de Gaspar Tamas originar din Transilvania ajuns deputat la Budapesta īn 1990.

5)Suspinele unui preşedinte francez, senil, la Budapesta, pentru pierderea de către Ungaria a Croaţiei, Slovaciei si Transilvaniei,  au o legatură şi cu neştiinţa, dar nu numai.

6)Īn dicţionarul “Le petit Larousse” din anul 1993 sunt mai multe articole parcă aduse direct din laboratoarele Cominternului: "Kun Bela, revolutionare hongrois. Il instauras en Homgrie la reublique de Conseils (1919) qui ne put resister a l’invasion roumaine. Refuge en URSS, membre du Comintern, Bela Kun fut execute. Il fut rehabilite en 1956.”    s.a.m.d. Am dat  şi aceste exemple de neştinţă, īntrucāt nu operele ştiinţifice ale unui David Prodan sau Seton-Watson vor fi citite de guvernanţii de la Washington, Londra sau Berlin, ci cărţi uşoare, de călătorii, de eseistică de tipul celor citate.
 
  Stipulatiile flagrante ale tratatelor de pace de după Primul Razboi.

Iată cāteva dintre hotărārile flagrante ale Conferinţelor de pace din 1919-1920:

1)O decizie plină de consecinte este aceea a abandonarii a 3,3 mil. de germani īn noul stat cehoslovac alături de 3,0 mil. de slovaci si 6,68 mil. de cehi (cf. Recensamāntului cehoslovac din 1930); germanii fiind situaţi, la graniţele Germaniei şi Austriei. Problema sudeţilor era o problemă reală şi doar formal dificilă- germanii sudeţi au aparţinut istoric mărcii Boemiei şi Moraviei, ulterior, īnglobate īn posesiunile habsburgice. Nedreptatea Kakaniei care siluia zeci de popoare, inclusiv pe cehi, n-a fost rezolvată in sens wilsonian, ci doar translatată.

2)Şvabii dunăreni n-au avut o soartă mai bună decāt sudetii, pe de o parte erau maghiarizati, pe de altă parte, Austria si Germania nu erau, īn 1919, īn situaţia de a-i apăra. Īn ipoteza că ar fi fost īn stare - nu e sigur că ar fi facut-o, după cum a dovedit istoria din 1867 pāna astăzi. Şvabii din Suabia turcească ar fi avut, azi, un stat de talia Sloveniei ca populaţie si suprafaţă! Dacă un popor inferior cultural şi numeric şi structurat pe sentimentul urii a reuşit să asimileze majorităţi,  īn mijlocul cărora traia, atunci de ce nu s-ar pune problema dezasimilărilor īn bazinul Dunării?

3)Romānii din valea Timocului, au fost si ei uitaţi nu numai de decidenţi, prin neştiinţă, ci şi de negociatorii romāni, “uitati” intenţionat cu gāndul la integritatea Banatului. Penibilă şi lipsită de morală judecată! Nu numai ca n-au obţinut Banatul īntreg, el fiind la ora Conferinţei ocupat de trupele sārbe, ci au pierdut două plase cu majoritati romāno-germane covārşitoare: Vārşet si Biserica Alba. Au mai fost complet uitaţi aromānii, e drept foarte rsspāndiţi. Din surse ale organizatiilor vlahilor sud-dunăreni ei ar numara, astăzi, peste 2 milioane.

4)Romānii din Transnistria, primii care au cerut, īn 1917, drepturi naţionale, au fost si ei uitaţi de negociatorii romāni probabil si din neştiinţă. E de pomenit aici “Statutul pentru stabilirea de catre Rusia si Turcia a granitei Moldovei pe Bug” din 12 septembrie 1740 şi mai ales constatările trimisului guvernului rus din 1766 īn Transnistria, ofiţerul  Andrei Constantinov. In raportul făcut de ofiţer, acesta arată că nu a īntālnit nici un  rus şi a auzit doar vorbă moldovenească si tătărască!* O alta dovadă irefutabilă a existenţei romānilor dincolo de Nistru, este chiar crearea Republicii Automone Sovietice Moldoveneşti, īn Transnistria īn 1924. **

5)Romānii rămaşi īn cāmpia Tisei. După Stefan Manciulea, un exeget al problemei, īn 1920 au mai rămas īn Ungaria 65.000 de romāni nemaghiarizati īn zona de graniţă. Faptul a fost confirmat indirect si de comisia de experti britanici care au stabilit graniţa de demarcaţie  etnică cu 10-15 km mai la vest decāt actuala graniţă, aproape de linia convenită īn tratatul semnat de Romānia cu Antanta, īn  1916. In 1936 īn cāmpia Tisei mai supravieţuiau 32 de parohii cu 136 de filii romāneşti ortodoxe si greco-catolice.***   Prin bula “Christi fidei Graece”, din 1912, de īnfiinţare a episcopiei ungureşti greco-catolice de Haidudorog, pe care cercurile şovine maghiare o smulg Vaticanului, se termină cu istoria romānilor nemaghiarizaţi din cāmpia Tisei. Azi sunt īnregistrati īn episcopia de Haidudorog peste 500.000 de greco-catolici complet maghiarizaţi. Intr-o carte a  a maghiarizărilor din cāmpia Tisei pe lāngă greco-catolici ar mai trebui socotiţi:  romānii calvinizati (haiducii)de la nord de rāul Barcău****  şvabi  şi slovacii  şi ei complet maghiarizaţi.        

Antirevizionismul romānesc - expresia platitudinii, incompetenţei şi lasităţii

Antirevizionismul romānesc este o simplă reacţie defensivă, subţire şi de moment - cronicizată īnsa, la atitudinea provocatoare a Ungariei fasciste, comuniste si actuale. Prostia antirevizionistă romānească constă īn aceea ca  respingea de plano orice punere īn discuţie a tratatelor de pace. Prin aceasta atitudine a reuşit, penibila şi de loc corecta poziţie, de a pune pe acelaşi plan o problema reală  “problema sudetă” cu o problema inventată - asa zisa problema transilvană. In schimb Ungaria care şi-a lichidat una din cele mai mari minorităţi, svabii dunăreni, fără sa īntāmpine vreo reacţie  germană, a beneficiat, tot timpul, de asistenţă politică şi economică a Germaniei pentru poziţia sa care punea īn cauză tratatele de pace. Cu alte cuvinte antirevizionismul romānesc a “legitimat” cel puţin in ochii germanilor  īntr-un fel pretenţiile Ungariei rasiste şi şovine īn Transilvania, lipsite de fundament demografic si istoric. Ungaria a indus la vremea sa īn eroare pe Bismarck, pe Hitler şi pe Kohl. Revizionismul unguresc fiind unul din fructele culturii rasiste si xenofobe maghiare, a culturii urii. Antirevizionismul romānesc a mai a fost şi mai este o insulta la adresa milioanelor de romāni din Bulgaria, Serbia, Macedonia, Ungaria si Ucraina rămasi la dispoziţia unor nationalisme devastatoare. O insulta plină de consecinte iremediabile.  Un prim rezultat, al poziţiei tradiţionale: nici după razboiul din 1999 din Serbia, mediile de decizie politică din occident n-au aflat de existenţa romānilor din valea Timocului!
 
   In loc de concluzii

Pānă acum literatura noastră de specialitate s-a ocupat de malversaţiunile revizionismului unguresc fără sa abordeze si scăderile noastre īn abordarea si administrarea acestui contencios. La baza antirevizionismului romānesc a stat şi stă laşitatea. La laşitatea, aproape congenitală, a păturii politice (vezi comportamentul din 1940) se adaugă, mai nou, “cāştigul” din perioada comunistă - slugarnicia. Lecţia de barbaţie, de demnitate,  de devotement  şi patriotism a reginei Maria, din prima Conflagraţie mondială, n-a servit nimănui īn Romānia!   Nu propunem īnlocuirea penibilului antirevizionism de stat, din totdeauna, cu un revizionism de stat,  ci propunem īnlocuirea lui cu:

i) apărarea fermă a minorităţilor romāne din jurul graniţelor,

ii) iniţierea unui proces european de dezasimilare a minorităţilor asimilate,

iii) tratarea critică a conferinţelor de pace din  sec. XX, care n-au desăvārşit unitatea tuturor romānilor,

iv) combaterea la nivel european a rasismului, xenofobiei şi şovinismului.

Octavian Capatina,  1999
Note 

*Ca o ironie, īn 1792 cānd ruşii trec Bugul, pentru prima dată, la Tiraspol apărea un volum de poezii a lui Ion Cantacuzino.
 
**Cu ocazia conflictului din Transnistria lumea civilizată se va fi īntrebat ce-i cu Cosnita si Cocieri, cele doua localitati din Transnistria care au avut demnitatea si curajul de a īnfrunta cu succes complexul militar rus.

***La sud de Crişuri erau ortodocsii, la nord greco-catolicii. Greco-catolicii din cāmpia Tisei, de la Uniaţie pāna īn 1834 au aparţinut episcopiei rutene de Muncaciu maghiarizatoare. In 1834 Episcopia greco-catolica de Oradea capata jurisdictia partii de sud a zonei discutate si episcopia de Gherla obtine si ea jurisdictia ecleziastica a partii de mijloc īn 1856, partea nordica, īnsa, ramāne sub jurisdictia episcopilor greco-catolici de Muncaciu. Prin aceasta se frāneaza, īntrucātva, procesul de maghiarizare.

****In special după 1634 cānd īşi pierd episcopii calvini romāni, aceştia fiind īnlocuiţi cu episcopi neromāni care nu numai calvinizau ci şi maghiarizau.  Dupa Reformă romāni au fost īn parte calvinizati, dupa Uniatie, cei rămaşi au devenit greco-catolici.

inapoi